It is, after all, inevitable.

I have fullfilled my promise. I have started a blog – albeit, a new one – I have shared my thoughts, my likes and dislikes, my music, my world. Granted, it was just a microscopical sized world. Still, for the tiniest amount of space and time, you have been granted a special visit into my little bubble. It’s been done.

However… this isn’t how I am. I don’t roll like that.

Bearing this in mind, I must bid this blog adieu, for I cannot update two blogs at a time and live my life. It’s just too much for this busy bumblebee =) Besides, I just can’t write my stuff in Romanian. It ticks me off that I havta force myself be in a sort of way just so some people can understand what I have to say. It’s pointless, b/c they don’t get me anyway. They may get the words and whatnot, but the point of my message eludes them. Therefore I shall return to my one true love, your foreign language , English.

I don’t feel sad about it. After all, I did conquer. But I just can’t go on keeping a blog I’m not even interested in. And I can’t go on trying to share what doesn’t make sense to you. And I can’t go on writing about those things that may only interest others. And I just…well, I need to be more personal in my writings and for that I only need my blogspot blog. This one, the wordpress blog, it’s pointless. At least from where I’m standing.

Y’know what else ticks me off? People reluctant to reading/writing in English who know jack about slang. Screw you. And people with a small music&movie database. Fuck ‘em. And people who think they know what life is but have never experiences the true ups and downs of life. They’re worth shit.

Having that said, I trust you have already come to the conclusion that ,to me, blogging is all about venting, promoting, sharing and ranting. So, my loves, I have kept my promise, but all good things must come to an end. But not for those really worth sharing my world with, who already have the link to my blogspot.

Ioana, poti sa-ti notezi in calendar data cand am parasit wordpress-ul.

This is ReenHeart, signing out.

The Script – We Cry

Aduce ushor aminte de Outlandish. Oricum, mishto cantec, mishto mesaj. And catchy, too ;]

Ma bucur sa vad ca, in ultima vreme, lumea ajunge pe blogul meu cautand si altceva decat chestiute si triste =) (desi cuvantul ‘emo’ inca se afla in topul celor mai des folosite >.< drat!)

Pe locul doi, insa, se afla cei care cauta chestiute despre Final Fantasy =) Pentru ei, m-am gandit sa caut pe youtube.com sau veoh.com toate scenele din jocuri si videoclipurile care compun filmele. Si asta pentru ca mie mi-a luat unspe mii de ani pana sa le gasesc pe toate CU subtitrari.

Pentru cei neinitiati in Final Fantasy, sugerez un scurt google si/sau wikipedia, altfel filmul nu va avea nici un sens pentru voi XP Pentru restul… Enjoy! ^_^

Let the games movie begin!

 Part 1

Part 2

Part 3

Part 4

Part 5

Part 6

Part 7

Part 8

Part 9

Part 10

Part 11

Part 12

It’s the simple-minded people who win – because they have never experienced defeat, so they try and try and try until they succeed. They know not any other way. You cannot bring them down: they don’t posses the philosophy for such an emotion.

That is why they generally surpass the average man. They always do their best … better than the rest.

Twix. Croissant. Finetti. Joe. Fanta. Petit Beurre. Twix. Silvana. Milka. Praline. Strudel. Twix. Pateuri. Placinta cu branza. Toblerone. Stafide. Twix. Popcorn. Poiana. Primola. Bonibon. Twix. Toblerone. Acadele. Cozonac. Spaghete. Clatite. Inghetata. Bezele. Twix.

Sa continui?

Le compatimesc pe fetele care tin diete sau, din diferite motive, se abtin de la dulciuri. Nici nu stiu cate arome si cate texturi rateaza! Iubesc dulciurile si n-as putea sa ma abtin vreodata de la ele. Nu fac excese, dar nici nu renunt la ele. N-as putea zambi fara micul aport de endorfine sub forma biscuitelui crocant acoperit de un strat fin de caramel si invelit de cea mai dulce ciocolata. Ti-am facut pofta, asa-i? E preferatul meu, micul prieten din copilarie, Twix.

Si cu toate ca acum dulciurile se gasesc pe toate drumurile si la preturi foarte mici (e.. acuma depinde XD) eu nu-mi cumpar decat la ocazii speciale cand sarbatoresc ‘ceva’ anume. Sau cand vreau sa-mi ofer un mic rasfat, pentru zambet. Asa, ele sunt de doua ori mai speciale si mai gustoase. =)

Micul meu colt de rai.

Am invatat ca principiile si ratiunea sunt mai importante decat sentimentele. Am invatat sa fiu mai retinuta, sa nu ma afisez. Am invatat sa plang in mine, sa nu ma exteriorizez. Am invatat sa fiu stoica si sa indur. Poate unii ma cred rece, nepasatoare – asta pentru ca nu arat nimic.

 Sunt o masca ce ascunde furtuni.

Imi exprim doar bucuria si zambesc. Pentru ca, sa fim sinceri, toti sar sa crediteze zambetul tau pe seama lor, insa nimeni nu-si asuma resposabilitatea pentru lacrimile tale …

Din seria “The sky is my limit”:

Simple Plan – When I’m Gone

My kind of song. My kind of lifestyle. My kind of motto.

Procrastination running circles in my head
While you sit there contemplating
you’ll wind up left for dead
Life is what happens
While you’re busy making your excuses
Another day, another casualty
But that won’t happen to me

No we’re not gonna waste another moment in this town
We wont come back, the world is coming out
Leave the past in the past gonna find the future!
If misery loves company
Well so long, You’ll miss me when I’m gone!

Timbaland feat Fall Out Boy – One and Only

Genial. Aduce a Dance Dance, o melodie mai veche a celor de la Fall Out Boy, dar e cu mult mai diferita. Oricum FOB s-au incadrat mereu in definitia cuvantului ‘altfel’. De la ritmul si masura versurilor si pana la felul in care pronunta si separa cuvintele (vezi versul “Wipe that smile off your fucking face”. Genial, frate!). Desi intens asociati cu generatia emo, personal baietii astia mi se par mult prea veseli si plini de viata pentru a fi emo sau remotely sad.

Oricum, mishto cantec. Catchy ;] Si jos palaria pentru Timbaland. Are tipu asta un talent in a se plia pe diferite teme muzicale.. un fenomen!

Genial!

Ma accepti pentru ca nu ma suporti.

Imi vorbesti pentru ca nu ai ce sa-mi spui.

Ma respecti pentru ca nu ma suferi.

De ce nu poti sa fii sincera cu tine? Sa imi intorci spatele, sa nu ma saluti, sa ma tratezi cu indiferenta… Ne-ar fi mai usor amandurora. Am sti macar cum sa ne comportam. Pentru ce atata ipocrizie? Atata osteneala…  Chiar merit efortul? Dar tu nu ma suferi. Atunci? De ce te minti? De ce ma minti?

De ce nu poti sa ma urasti sincer?

[Acest post s-a nascut prin colectarea mai multor ganduri din partea unor persoane diferite. Ganduri referitoare mai mult sau mai putin la aceeasi persoana. Eu doar le-am dat o forma generica, a 'something' for people to relate to. Le-am depersonalizat si le-am reunit sub un 'ceva' comun. Poate sunt si gandurile mele acolo. Poate sunt si ale tale. Si poate persoana respectiva nu va citi niciodata acest post. Sau poate ca da. Poate...]

Nada Surf – Always Love

Postul de azi gazduieste o melodie pe care am descoperit-o tot in 2005, pe vremea cand MTV nici nu auzise de Apologize (de la One Republic), desi era un mare hit peste hotare.