Aduce ushor aminte de Outlandish. Oricum, mishto cantec, mishto mesaj. And catchy, too ;]
Din seria “The sky is my limit”:
My kind of song. My kind of lifestyle. My kind of motto.
Procrastination running circles in my head
While you sit there contemplating
you’ll wind up left for dead
Life is what happens
While you’re busy making your excuses
Another day, another casualty
But that won’t happen to me
No we’re not gonna waste another moment in this town
We wont come back, the world is coming out
Leave the past in the past gonna find the future!
If misery loves company
Well so long, You’ll miss me when I’m gone!
Timbaland feat Fall Out Boy – One and Only
Genial. Aduce a Dance Dance, o melodie mai veche a celor de la Fall Out Boy, dar e cu mult mai diferita. Oricum FOB s-au incadrat mereu in definitia cuvantului ‘altfel’. De la ritmul si masura versurilor si pana la felul in care pronunta si separa cuvintele (vezi versul “Wipe that smile off your fucking face”. Genial, frate!). Desi intens asociati cu generatia emo, personal baietii astia mi se par mult prea veseli si plini de viata pentru a fi emo sau remotely sad.
Oricum, mishto cantec. Catchy ;] Si jos palaria pentru Timbaland. Are tipu asta un talent in a se plia pe diferite teme muzicale.. un fenomen!
Genial!
Postul de azi gazduieste o melodie pe care am descoperit-o tot in 2005, pe vremea cand MTV nici nu auzise de Apologize (de la One Republic), desi era un mare hit peste hotare.
Pentru ca tot suntem la capitolul Final Fantasy, va prezint:
Kyosuke Himuro – Calling : ending song for FF7: Advent Children
Gackt – Redemption : ending song for FF7: Dirge of Cerberus
Ayaka – Why : ending song for FF7: Crisis Core
Auditie placuta ^_^
Pe YouTube se gasesc si variantele in engleza: Sanctuary (pt Passion) si Simple and Clean (pt Hikari).
Credeai ca stii ce gen de muzica prefer?
Mai gandeste-te…
What can I say? I’m a sucker for anything related to Japan. Even remotely related. Faintly. Just.
Si oricum, nu suna rau deloc.
=D
30 Seconds to Mars – From Yesterday
Nu puteam sa nu aduc un mic omagiu uneia dintre cele mai interesante [n.r. geniale] trupe de rock alternativ. Baietii astia au pus arta inaintea muzicii si un accent deosebit pe detalii. Atat detalii vizuale, cat si cele scenice, avand grija sa combine intr-un mod rafinat mesajul melodic cu cel artistic.
Ce sa mai, tipii ruleaza. Nu’s foarte cunoscuti la noi, dar in mod sigur o sa mai auziti de ei. Pe blogu asta cel putin.
Pe solist sper ca-l recunoasteti din filmele Requiem for a Dream sau macar Lord of War.
From First To Last – Note To Self
From First To Last – Ride The Wings Of Pestilence
Stigma adolescentei mele.
Si ca sa-l parafrez pe unu’ de pe YouTube: tipii astia au fost mari. La vremea aceea erau exact ce aveau nevoie adolescentii. Niste pusti care sa tipe cat ii tin plamanii, sa tipe pentru tine. Au adus un suflu unic. Te exteriorizai prin ei – cand societatea cerea conformism si tacere, dadeai volumu’ mai tare si te simteai razbunat.
“They didnt just made it [the song].. They did it with passion.. Oh yeah… And band like this will never come again!!”
HylianGuard
Au fost geniali…
Nu te uita la ei ca arata cam gotic, cam negru si cam trist. Mai bine nu te uita deloc la videoclip. Asculta doar melodia.
Stii, e genul de melodie care imi aminteste de ultimul nostru dans…