Ce naiba?
Ma uitam prin Statistica acestui blog si mi-a sarit in ochi faza cu “Termenii motorului de cautare”. FYI:
- mesaj pt prieten
- putin emo
- cuvinte dureroase
- suflet trist
- cum sa nu ma supar
WTF? Acu pe bune? Asha ajung unii pe blogu’ asta? Cautand topicuri depresive? pfft. Si cand ma gandesc ca majoritatea post-urilor le-am clasificat in Colors, nu Chaos. Si Chaos nici macar nu e o categorie depresiva. Poate sa fie si un haos activ, un haos confuz, un haos vesel, halucinant, interesant, divers, orice.
Fratilor, viata-i vesela. Pe bune. Priveste in juru’ tau – ai de zece mii mai multe motive sa zambesti decat sa te superi. Simplul fapt ca citesti aceste randuri dovedeste faptul ca ai acces la internet, lux pe care unii nu si-l permit. Si te crezi nedreptatit? Esti un prost.
Sau poate si pentru tine, ca si pentru multii alti ‘diferiti’ ca tine, sa fii depresiv, sa fii trist, sa fii singur si neinteles, intr-un cuvant, sa fii fucking EMO, e un trend. All the cool kids are doing it si te-ai gandit sa te alaturi si tu lor? Suferi de Sindromul Turma? Esti un prost. In incercarea ta de a fi diferit, ai ajuns ca toti ceilalti – emo si prost.
De ce se tem unii adolescenti sa fie fericiti? Ce cred ca pierd? Unde au disparut vremurile hippie, cand viata era roz si nu exista teama de Necunoscut si teama de Riscuri? Cum ne explicam faptul ca din ce in ce mai multi oameni isi iau viata singuri? Sau liceele se umplu cu pusti care se imbraca in negru, asculta punk-rock-emo-screamo si isi taie venele incercand sa para artsy-fartsy? Unde au disparut adolescentii cu initiative? Aia veseli care si acum cred ca pot schimba lumea cu vointa lor si gandul lor cel bun si vesel? Aia care puneau mana pe o pensula si desenau viziuni?
Zambiti, bah! Take a break and stop to smell the roses. Pe bune, viata nu e nasoala. Dar cam pierzi partile mishto atunci cand te concentrezi pe alea nasoale. Si la urma urmei, soarele oricum o sa rasara maine, so why worry about pointless shit?
In fine… subiectu’ merita dezbatut, discutat si disecat. Dar la urma urmei.. cine sa te asculte? Ca aia mici si emo oricum se complac in situatia lor de , sa-l citez pe tata, ‘fiinte neterminate’. Crezi ca or sa plece ei urechea la vorbe de duh? Fat chance. Pana nu treci prin asha ceva si scapi de faza emo pe cont propriu , fara ajutorul nimanui, bazandu-te pe propria-ti constiinta (pentru ca, la urma urmei, nu vointa, ci constiinta te poate ajuta; dar asta e un subiect mult prea amplu ca sa-l discut acum) nu poti intelege ce am eu de spus. Si oricum, lucrurile astea s-au mai spus, cu sau fara floricele si artificii.
In concluzie… fara concluzie. Subiectu’ ramane deschis.
Si.. a, da! Zambeste, mah!
Eu uneori obosesc de cat de vesela sunt, si atunci ma culc
) nu e chiar asa usor sa fii fericit. Dincolo de faptul ca tre sa ai ceva minte sa poti sa faci diferenta dintre lucrurile foarte tari si multe care te inconjoara si ‘motive sa fii suparat pe viata’ trebuie sa ai nene forta sa traiesti asa. Nu e usor sa razi, nu e usor sa faci o gluma buna, nu e usor sa vorbesti cu lumea tare din jurul tau, sa stii sa alegi, sa stii sa apreciezi, sa stii sa compari. pe de alta parte sunt unii care nu pot sa faca asta dar se cred ‘fericiti’ cool si not_emo. Sunt unii care cred k ceea ce au e fericire si veselie dar de fapt si de drept.. e mult mai mult decat o stare de spirit. e un mod de viata/gandire/traire. e felul in care alegi sa traiesti pur si simplu, si apoi toata viata ti-o croiesti in asa maniera incat sa fie happy. si lupti si muncesti sa fie happy. dar… ai o satisfactie. o singura satisfactie. fericirea. 
Sunt de acord – nu e ushor sa fii fericit. Eminescu spunea chiar mai mult: ca omul e croit in asha fel incat sa VREA sa fie nefericit, iar atunci cand nu are motive concrete, cauta sau inventeaza unele. Cioran adauga: Pesimismul este forma metafizica a realismului. Si atunci, inteleg eu, cu cat omul este mai rational cu atat este mai pesimist. Poate, nu zic ba.
Nici nu zic brusc sa incepem sa ne traim viata on the edge, hyper and hyped. Zic doar sa nu ne mai incretim fruntile atat si .. sa zambim. Nu neaparat sa radem. Pt ca da, cum spuneai, nu e ushor nici sa razi. Dar nici greu nu e sa zambesti =) Si uneori, un zambet rezolva multe. Poate nu sterge problema, dar in mod sigur o face putin mai ushor de trecut. Buturuga mica rastoarna carul mare, zic batranii. Poate nu’s batrani degeaba XP
Mersi pentru coment. Dar mai important, mersi pentru input si idei
imi place cum gandesti