Dar asta e, de promis am promis. Asha ca… here I am, incercand sa-mi gasesc cuvintele in romana. In apararea mea, nu pot spune decat ca, dupa aproape 3 ani de bloguit in engleza, nu imi vine ushor sa scriu cu aceeasi fluiditate a gandurilor in romana. Oricum, gandurile mele nu sunt niciodata fluide. Sau coerente. Sunt.. asha… ca un mic haos. A whirlwind. Nu-s copil chinuit, mic si emo. Pur si simplu imi place sa gandesc. Orice. Oricand. Si nici macar nu-s emo. De fapt, viata chiar e mishto. E colorata. Ok, uneori iti da cate o palma si un sut in fund, but hey, it’s the balance of life. Yin si yang, daca vrei. Cum sa apreciezi momentele bune daca n-ai trait si momente rele care sa-ti ofere model de comparatie? You feel me?
Whatever.
Ma astept de la critici si prejudecati. Nu-mi trebuie commenturi pentru asta. De fapt, nici nu-mi prea inghit commenturile de nici un fel. Nici ideea macar. Pe blogspot, am dat disable la comment si am bagat un cbox in loc. Doar ca wordpress nu vrea cbox. WordPress e profi. Cbox e personal. Dar sa revin: ma astept de la critici si prejudecati. Ca doar asta-o omu’. Inteleg; nu ma supar. Dar ma supar cand ma judeci. Prejudecata si judecata sunt doua lucruri diferite. Prejudecata poate fi schimbata. Ma enervez cand pretinzi ca ma cunosti. Sau ca stii ce vreau si ce gandesc. Sunt oameni care ma stiu de-o viata si tot nu ma cunosc. Sunt altii pe care nici nu i-am intalnit face2face si ma cunosc mai bine decat ai face-o tu vreodata. Nu 100%. Nici macar 50%. Dar incearca.
Give me the benefit of doubt.
Sa nu ai asteptari de la acest blog. In nici o privinta. Uneori sunt consecventa, dar de cele mai multe ori random. Ma plictisesc repede si caut chestii noi. Desi uneori mi-e teama de Necunoscut. Dar asha sunt Varsatorii, fiinte contradictorii. Nu traim in alb si negru. Nici macar in nuante cenusii.
Doar in culori. Intr-un Haos de Culori.
