Utada Hikaru – Passion

Utada Hikaru – Hikari

Pe YouTube se gasesc si variantele in engleza: Sanctuary (pt Passion) si Simple and Clean (pt Hikari).

 

Credeai ca stii ce gen de muzica prefer?

Mai gandeste-te…

Kanye West – Stronger

What can I say? I’m a sucker for anything related to Japan. Even remotely related. Faintly. Just.

Si oricum, nu suna rau deloc.

 =D

Iubesc oamenii veseli, oamenii care iti zambesc fara sa aiba un motiv anume, oamenii care stralucesc si intr-o zi ploioasa de toamna. Oamenii care nu pun raul inainte si pentru orice problema ei gasesc o solutie cu zambet. Sunt oameni de care avem nevoie in viata noastra, macar si din cand in cand. Sunt oameni care rezoneaza cu acel copil din tine care asteapta latent printre rutina zilei de azi si planul de maine. Asteapta acel moment din viata ta cand ai sa lasi la o parte grijile si ai sa te bucuri de viata simpla, The Little Things.

Copilul din mine este foarte activ. Mic, verde, cu urechile lungi si ochii portocalii, topaie si canta Life is Like a Flower de Ace of Base si I’m Like a Bird de Nelly Furtado. Copilul din mine se entuziasmeaza repede chiar si la cele mai marunte lucruri, cum ar fi un maidanez care stie sa dea hifive sau un copac inflorit mai devreme decat ceilalti. Copilul din mine se opreste pe strada sa admire un porumbel cum aduna paie pentru cuib.

Uneori, se manifeste si acustic: chitaie, fluiera, scoate sunetel ciudate – si de cele mai multe ori ascutite – sau canta. E el cam afon, dar asta nu conteaza.

Copilul din mine s-a nascut din multa imaginatie si imi tine treaza buna dispozitie. Mama spunea ca “e suparat numai acela care vrea cu tot dinadinsul sa fie suparat”. Si asa e. Stii cat de ushor e sa-ti schimbi starea de spirit? E nevoie doar de putina ratiune si un zambet. Poate nu-ti rezolva problemele, dar in mod sigur le face mai ushor de suportat.

Copilul din mine e in mine. Il cheama Ziggfry. Si stie sa se bucure de soare, de nori, de frunze, ii place sa admire arhitectura cladirilor in drumul meu spre facultate si uneori, cand ramane fara energie, priveste masinile si incearca sa-si imagineze ce tip de persoane sunt la volan, de unde vin si unde merg, ce stil de viata au, pe cine suna la telefon sau la ce se gandesc in momentul in care conduc.

Copilul din mine se uita si acum la desene animate. Japoneze. Anime. Ii place si arta muzicala: asculta foarte multe genuri de muzica si are o bogata cultura muzicala. Ii place si frumosul – fotografii, obiecte de arta, inovatii, culori. Ii plac si filmele. Deja stie sa recunoasca daca un film e de calitate sau nu dupa coloana sonora si stilul regizoral.

 Si inca ceva: copilul din mine e un mare critic – in sensul pozitiv. Stie sa observe frumosul si miciile detalii care te coloreaza, recunoaste o fapta buna si o tine minte si intotdeauna acorda o a doua sansa. Si daca, totusi, nimic nu iese in evidenta, atunci el stie sa faca din ceva banal un ‘ceva’ exceptional. Pentru ca stie sa se bucure de lucrurile cele mai marute. Si asta conteaza.

 

Copilului din mine ii place viata. 

30 Seconds to Mars – From Yesterday

 Nu puteam sa nu aduc un mic omagiu uneia dintre cele mai interesante [n.r. geniale] trupe de rock alternativ. Baietii astia au pus arta inaintea muzicii si un accent deosebit pe detalii. Atat detalii vizuale, cat si cele scenice, avand grija sa combine intr-un mod rafinat mesajul melodic cu cel artistic.

Ce sa mai, tipii ruleaza. Nu’s foarte cunoscuti la noi, dar in mod sigur o sa mai auziti de ei. Pe blogu asta cel putin.

Pe solist sper ca-l recunoasteti din filmele Requiem for a Dream sau macar Lord of War.

Azi mi-am dat seama cat de mult ma enerveaza persoanele care incearca sa placa. Si incearca prea tare. Isi pun o masca happy & funny si incearca sa-ti intre pe sub piele, sa le accepti, sa le introduci in anturajul tau. Un alt fel de minciuna, un alt fel de ipocrizie. Cand te prefaci esti un nimeni. Nici macar identitate nu ai; ce sa mai vorbim de personalitate. De ce crezi ca am nevoie de asemenea persoane in viata mea?

Nu vreau sa fii de acord cu tot ce zic eu, nu vreau sa adopti toate deciziile mele si nu vreau sa razi la toate glumele mele. Vreau o parere sincera, vreau sa stiu cand si cu ce gresesc, vreau sa sa-ti expui parerea ta si sa discutam in contradictoriu, vreau sa fii tu.

Cer prea mult?

From First To Last – Note To Self

From First To Last – Ride The Wings Of Pestilence

Stigma adolescentei mele.

Si ca sa-l parafrez pe unu’ de pe YouTube: tipii astia au  fost mari. La vremea aceea erau exact ce aveau nevoie adolescentii. Niste pusti care sa tipe cat ii tin plamanii, sa tipe pentru tine. Au adus un suflu unic. Te exteriorizai prin ei – cand societatea cerea conformism si tacere, dadeai volumu’ mai tare si te simteai razbunat.

“They didnt just made it [the song].. They did it with passion.. Oh yeah… And band like this will never come again!!”

HylianGuard

Au fost geniali…

 Cineva – nu spui cine, persoana importanta – a avut o serie de intrebari pentru mine, ce s-au concretizat in cateva subiecte bune de bloguit. ‘Bune’ in sensul ca intereseaza pe cineva, imi face placere sa scriu/vorbesc despre asa ceva si cred ca sunt niste topic-uri destul de inteligente. Totusi, n-as vrea sa-mi jignesc cititorii debitand despre girly-girly shit.

In ordinea intrarii in conversatia respectiva, subiectele sunt:

1. Constiinta – Ce este, cum functioneaza si cat de puternica este constiinta.

2. Credinta – El s-a exprimat prin termenul ‘religie’, dar eu sunt de parere ca mai potrivit ar fi cel de ‘credinta’.

3. Incredere – Diferenta dintre a se increde in cineva si a avea incredere in cineva.

4. Prejudecati si A Doua Sansa

5. Pasiuni (nu in sensul romantic, ci acela al hobby-urilor, al lucrurilor care iti plac)

6. The Little Things in Life

7. Cele doua cercuri ale persoanei – inchis si deschis (a.k.a. My Own Little World si lumea exterioara)

8. Diferit – Prin ce ne deosebeste gandul comun de a fii unici?

9. Ganduri – puterea gandului

10. Risipa de sentimente – Cat merita sa ne investim in relatii si evenimente?

Am facut un fel de top10. Acum, sa ma ierte persoana importanta si anonima daca nu-mi aduc aminte de celelalte subiecte discutate; era tarziu in noapte XD lame excuse, I know. Gomenasai =)

Scopul acestui post? erm… sa zicem un ‘reminder’ despre ce topicuri sa abordez pe viitor. Nu neaparat in ordinea asta, si nu neaparat in posturi consecutive. All topics are subject to change, tho XP

pax

“You don’t know what it’s like to win ’till you’ve experienced defeat.”

“E un sentiment ciudat, aparte, sa fii cel mai mic om mare.”

Reen

“Entuziasmul piere pe masura ce creste experienta.”

Un nene de la Adrevolution3

“Doar nu mi-am exprimat niciodata sentimentele pentru Heaven. Doar m-am ofticat pe ea fiindca nu mi-a citit gandurile.”

Caprice Crane – “Sunt aiurita si se ia” (“Stupid and Contagious”)

“Departe, nimeni nu-l va sti mort…”

Sor’mea

1… people DO change, no matter how much they claim they don’t.
2… the important things in life are the insignificant ones.
3… the things you want the most are those you cannot obtain.
4… the dreams that come true are those you least expect to.
5… being cool isn’t all about attitude.
6… “weird” can mean “special” and “cool” can mean “ordinary”.
7… the little things matter.
8… words left unspoken feed the failure of our choices.
9… the sky can be your limit.
10… it’s better to think twice before you act, but it’s worse to  think thrice.
11… it’s always “too much”, but “never enough”.
12… smiles aren’t contagious.
13… negativism won’t push you from behind and neither will optimism.
14… you can’t succeed using only your head.
15… you don’t have to be the best in order to be ’someone’.
16… you can buy happiness.
17… but you can’t buy love.
18… love isn’t ALL that matters.
19… life isn’t too much to handle.
20… everyone’s the same.
21… you’re just as superficial as they are.
22… I look how you feel.
23… we’re too afraid of the consequences to say what we think.
24… honesty is a virtue.
25… it’s better to forgive and worse to forget.

I beg to differ.

= un alt post de pe blogul principal, postat pe 31.10.2006=

Ce mentalitate aveam avunci… interesant…

Ce naiba?

Ma uitam prin Statistica acestui blog si mi-a sarit in ochi faza cu “Termenii motorului de cautare”. FYI:

- mesaj pt prieten

- putin emo

- cuvinte dureroase

- suflet trist

- cum sa nu ma supar

WTF? Acu pe bune? Asha ajung unii pe blogu’ asta? Cautand topicuri depresive? pfft. Si cand ma gandesc ca majoritatea post-urilor le-am clasificat in Colors, nu Chaos. Si Chaos nici macar nu e o categorie depresiva. Poate sa fie si un haos activ, un haos confuz, un haos vesel, halucinant, interesant, divers, orice. 

Fratilor, viata-i vesela. Pe bune. Priveste in juru’ tau – ai de zece mii mai multe motive sa zambesti decat sa te superi. Simplul fapt ca citesti aceste randuri dovedeste faptul ca ai acces la internet, lux pe care unii nu si-l permit. Si te crezi nedreptatit? Esti un prost.

Sau poate si pentru tine, ca si pentru multii alti ‘diferiti’ ca tine, sa fii depresiv, sa fii trist, sa fii singur si neinteles, intr-un cuvant, sa fii fucking EMO, e un trend. All the cool kids are doing it si te-ai gandit sa te alaturi si tu lor? Suferi de Sindromul Turma? Esti un prost. In incercarea ta de a fi diferit, ai ajuns ca toti ceilalti – emo si prost.

De ce se tem unii adolescenti sa fie fericiti? Ce cred ca pierd? Unde au disparut vremurile hippie, cand viata era roz si nu exista teama de Necunoscut si teama de Riscuri? Cum ne explicam faptul ca din ce in ce mai multi oameni isi iau viata singuri? Sau liceele se umplu cu pusti care se imbraca in negru, asculta punk-rock-emo-screamo si isi taie venele incercand sa para artsy-fartsy? Unde au disparut adolescentii cu initiative? Aia veseli care si acum cred ca pot schimba lumea cu vointa lor si gandul lor cel bun si vesel? Aia care puneau mana pe o pensula si desenau viziuni?

Zambiti, bah! Take a break and stop to smell the roses. Pe bune, viata nu e nasoala. Dar cam pierzi partile mishto atunci cand te concentrezi pe alea nasoale. Si la urma urmei, soarele oricum o sa rasara maine, so why worry about pointless shit?

In fine… subiectu’ merita dezbatut, discutat si disecat. Dar la urma urmei.. cine sa te asculte? Ca aia mici si emo oricum se complac in situatia lor de , sa-l citez pe tata, ‘fiinte neterminate’. Crezi ca or sa plece ei urechea la vorbe de duh? Fat chance. Pana nu treci prin asha ceva si scapi de faza emo pe cont propriu , fara ajutorul nimanui, bazandu-te pe propria-ti constiinta (pentru ca, la urma urmei, nu vointa, ci constiinta te poate ajuta; dar asta e  un subiect mult prea amplu ca sa-l discut acum) nu poti intelege ce am eu de spus. Si oricum, lucrurile astea s-au mai spus, cu sau fara floricele si artificii.

In concluzie… fara concluzie. Subiectu’ ramane deschis.

Si.. a, da! Zambeste, mah!